Conacul face parte din istoria satului Gherteniș. Aici s-a născut soprana Cornelia Hollosy (1827), iar tatăl ei, Bogdan Corbuli – care s-a numit Holloși, după înnobilare – a cumpărat o moșie în sat, unde a construit un conac. Clădirea aparține în prezent unui proprietar privat și poate fi vizitat doar pe dinafară. care acum se află în stare de degradare, dar care merită cunoscut și vizitat pe dinafară.

Sursa: https://banatimpactcultur.ro/loc/Berzovia/vazut/

O impresionantă colecție de obiecte private formează, în comuna Berzovia, Muzeul Satului. Deschis în 2016 și situat în centrul satului Gherteniș, muzeul cuprinde obiecte specifice gospodăriilor tradiționale locale, obiecte legate de ocupațiilor localnicilor, de datini și obiceiuri. Peste 400 de piese de etnografie, costume populare, obiecte de cult pot fi admirate de vizitatori. De asemenea, în muzeu mai pot fi văzute poze cu fiii satului și poate fi consultată o colecție de peste 700 de cărți. Custodele colecțiilor este Ioan Uture, localnic și promotor al Berzoviei.

Sursa: https://banatimpactcultur.ro/loc/Berzovia/vazut/

Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial din Berzovia este unul dintre cele mai importante repere memoriale ale comunității, ridicat pentru a cinsti jertfa celor care și-au dat viața pe câmpurile de luptă în anii dramaticei conflagrații mondiale. Amplasat cu demnitate în fața bisericii satului, monumentul domină prin simplitate și forță simbolică, amintind generațiilor de astăzi și de mâine sacrificiul eroilor căzuți pentru patrie.

Construit sub forma unui obelisc cu o înălțime de 3,50 metri, monumentul atrage privirea prin verticalitatea sa sobră și prin simbolurile puternice pe care le poartă. În partea superioară se află un vultur cu aripile desfăcute, purtând în cioc o cruce – imagine ce evocă atât puterea și libertatea, cât și credința care a însoțit lupta românilor. Deasupra, anii „1914 – 1919” sunt înscriși ca mărturie a perioadei de jertfă și rezistență din timpul Primului Război Mondial.

Laturile din față și din spate ale obeliscului poartă dăltuite în piatră numele a 51 de eroi din Berzovia, fii ai satului care au lăsat în urmă familii, ogoare și case pentru a răspunde chemării la datorie. Prin aceste nume, monumentul devine nu doar o operă de piatră, ci o carte deschisă a memoriei colective, o aducere aminte permanentă a celor care nu s-au mai întors acasă.

Soclul monumentului este împodobit cu sculpturi de profundă semnificație: o cască model „Adrian”, specifică soldaților români din Marele Război, și două ramuri de stejar încrucișate, simboluri ale forței, curajului și perenității neamului. Ele evocă spiritul de sacrificiu și noblețea eroismului, întipărite pentru totdeauna în piatră.

Pe una dintre laturile obeliscului este gravat textul ce consemnează ridicarea monumentului:

„Acest monument s-a ridicat de locuitorii comunei sub conducerea pretorului plășii Ion Gașpar, primarul comunei Achim Cărăbaș, notarul comunei Cornel Vadnay, ajutorul de primar Toma Șest, preotul Gheorghe Ogârlaci și directorul școalei Achim Grecu, în anul 1937.”

Această inscripție nu doar că atestă anul edificării, 1937, dar reflectă și efortul colectiv al comunității, al autorităților locale și al Bisericii, unite în dorința de a oferi o recunoștință eternă eroilor căzuți.

De aproape un secol, Monumentul Eroilor din Berzovia rămâne locul central al ceremoniilor de comemorare, unde localnicii, elevii și autoritățile se adună în fiecare an de Ziua Eroilor sau de Ziua Armatei Române pentru a aduce un omagiu celor care au scris, cu sângele lor, pagini de istorie națională.

Astăzi, obeliscul nu este doar un simplu reper istoric, ci un simbol viu al identității și demnității comunității din Berzovia. El transmite un mesaj de neuitare și de respect față de sacrificiul suprem, devenind puntea dintre trecutul de jertfă și prezentul care se construiește pe temelia libertății câștigate prin sânge.

Castrul roman Bersobis, ridicat pe teritoriul actualei localități Berzovia, este una dintre cele mai importante mărturii ale prezenței romane timpurii în Banat și un punct de referință în istoria provinciei Dacia. Construit în prima jumătate a secolului al II-lea, castrul a avut rolul de a găzdui unități militare ale Imperiului Roman și de a asigura controlul asupra drumurilor și a teritoriilor din zona Banatului montan, parte a sistemului de apărare al frontierei imperiale cunoscută sub numele de limes.

Edificiul militar a fost ridicat într-o zonă strategică, la contactul dintre câmpia bănățeană și dealurile ce deschid trecerea spre Valea Carașului și Munții Semenicului. Alegerea amplasamentului nu a fost întâmplătoare: romanii urmăreau atât supravegherea căilor de comunicație, cât și protecția coloniștilor și a resurselor naturale din zonă.

Castrul Bersobis a fost construit inițial din pământ și lemn, după tipicul fortificațiilor militare romane de început, pentru ca ulterior să fie reconstruit și consolidat cu ziduri din piatră. Planul său respecta arhitectura militară romană standard, cu formă dreptunghiulară, colțuri rotunjite și sistem de fortificații compus din șanțuri de apărare, valuri de pământ și palisade. În interior se aflau clădirile administrative, barăcile soldaților, depozitele de provizii și atelierele necesare unei garnizoane romane.

Castrul este menționat în izvoarele antice, iar numele său, Bersobis, apare în celebrul Itinerarium Antonini, document militar roman ce consemnează drumurile și distanțele dintre așezările din Imperiu. Această atestare confirmă importanța strategică a garnizoanei de la Berzovia în rețeaua militară și administrativă a Daciei Romane.

De-a lungul secolelor, castrul a suferit distrugeri și reconstrucții, în funcție de schimbările politice și militare ale vremii. După retragerea administrației romane din Dacia, edificiul a fost abandonat treptat, dar ruinele sale au continuat să domine peisajul și să amintească de epoca de glorie a civilizației romane.

Astăzi, situl arheologic de la Berzovia păstrează urmele acestor construcții și atrage interesul istoricilor și arheologilor care, prin săpături și cercetări, reconstituie viața cotidiană a unei garnizoane romane de frontieră. Locul este privit nu doar ca un vestigiu militar, ci și ca un simbol al legăturii dintre trecutul roman și identitatea actuală a comunității.

Castrul Bersobis rămâne o pagină vie a istoriei Berzoviei, un reper care vorbește despre începuturile romanității în această parte a Banatului și care dă mărturie despre rolul deosebit de important pe care l-a avut zona în apărarea și consolidarea provinciei Dacia. Este o comoară de patrimoniu care merită cunoscută și valorificată, atât pentru memoria locală, cât și pentru promovarea turistică și culturală a întregii regiuni.

Așezarea romană de la Berzovia era un castru de legiune, fortificat cu val de pământ și șanțuri, având dimensiunile de 490 m x 410 m. Conform arheologului Alexandru Fluture acesta a fost primul mare castru ridicat de armata romană în primul război de cucerire a Daciei. Astfel, Castrul Berzobis, trecut în vechime pe hărțile Imperiului Roman, se află în vatra satului. Construcția militară a fost până în anul 119 d. Hr. garnizoana legiunii a IV-a Flavia Felix.

Primele săpături arheologice neștiițifice la ruinele marelui castru roman de la Berzovia, s-au făcut la sfârșitul secolului al XVIll-lea și au fost publicate într-o revistă la Bratislava (Nenes Ungarisches Magazin), de către Hoffinger. În urma acetor săpături, au fost scoase la iveală pretorium-ul, caldarium-ul, precum țevile apeductetor și canalelor.

În anul 1856, funcționarul Șefan Ionescu, întreprinde alte săpături, în perioada cand satul Jidovin era mutat chiar pe castrul roman. În anul 1866, au fost scoase la iveală, pe lângă cărămizi cu inscripția Legiunilor IV Flavia Felix și a Xlll-a Gemina diferite obiecte de gospodărie și bani din perioada împăraților Vespasian, Traian și Comodus. În anul 1882, Kart Torma, arheolog transilvanean, parcurge drumul roman de la Banatca Palanca până la Tibiscum, identificând și Iocul castrului Berzobis.

La fel ca și în numeroase așezări din judetul Caraș-Severin și la Berzovia, cercetarile arheologice au scos la iveală urme și așezări din prima epocă a fierului.

În vatra satului, cele mai vechi urme descoperite sunt câteva fragmente ceramice neolitice, aparținând neoliticului timpuriu și târziu. S-au semnalat de asemenea urmele unor așezări din prima epocă a fierului, atât la Berzovia cât și la Fizeg, sat aparținător comunei, dovedind larga difuziune a culturilor apartinând acestei perioade, când se pun bazele viitoarei civilizații daco-getice.

Dovezi materiale despre existența unor așezări daco-getice, datând dinainte de cucerirea romană, au legit la iveală atât la Berzovia cât și la Fizeg, printre materialele arheologice găsite se numără fragmentele ceramice, aparținând unor vase de lucrate cu mâna sau la roata (obișnuita ceașcă dacică – cățuia – frecventă în toate așezările cunoscute de pe teritoriul Romaniei)