ȘCOALA GENERALĂ BĂNIA
Primele școli menționate sau consemnate pe cărțile bisericești, în Valea Almăjului, au fost: Bozovici 1765-1790, Prigor 1782, Bănia 1783, Rudăria 1784, Prilipeț 1797, Lăpușnicu Mare 1789, Dalboșeț 1796, Borloveni-Pătaș 1791, Gârbovăț 1812 etc.
După anul 1786 iau ființă școlile naționale în toate localitățile almăjene. În aceste școli limba germană nu mai era obligatorie. Trebuia să existe însă, la nivel local, o colaborare perfectă între învățător, care avea rolul didactic principal, preotul care se ocupa de catehizarea copiilor și ofițerul sau subofițerul care se ocupa de întregul proces de învățământ.
În prima fază, la școala din Bănia, salariul dascălului era asigurat de sfatul obștii sau de comună, prin darea pe care o plăteau comunioanele (aruncul). Pentru a întregi salariul dascălului (care era greu de realizat), protopopul Nicolae Stoica de Hațeg introduce cele trei tasuri în biserică: primul tas pentru biserică, al doilea pentru dascăl și al treilea pentru nevoiași. Nu este de mirare că dascălul era și cantor, fiind oarecum dependent de biserică.
Școala era din lemn, întrucât într-un raport se spunea că în anul 1802-1804 școlile erau din bârne.
În anul 1833, în Bănia se construiește o școală din piatră și cărămidă, copiii fiind obligați până la vârsta de 12 ani să vină la școală. Cu toate că erau prevăzute și pedepse pentru cei care nu își trimiteau copiii la școală, foarte mulți copii rămâneau neșcolarizați.
Până la desființarea Graniței Militare în 1872, numirea dascălilor cădea în sarcina regimentului. Pentru pregătirea învățătorilor funcționa „școala clericală” din Vârșeț, care avea 24 de locuri, în două serii sau „curgeri”.
Începând cu anul 1872, când Almăjul este alipită la Ungaria, iar Regimentul de Graniță Româno-Bănățean desființat, începe o nouă etapă pentru școală: etapa deznaționalizării și a maghiarizării forțate.
Învățătorii nu mai puteau preda în clasă dacă nu știau limba maghiară sau dacă nu aveau interes să o învețe. Școlile și învățământul românesc decad. În anul 1898, școala din Bănia devine școală confesională.
Legea contelui Apponyi din 1907 întrece orice măsură a bunului-simț. În școlile din Almăj, cărțile românești sunt aruncate pe foc sub privirile înlăcrimate ale copiilor și dascălilor. Peste noapte, Nicolae și Ion devin Miklós și János, iar dascălii care îndrăznesc să vorbească românește în clasă sunt destituiți.
Sfârșitul Primului Război Mondial atrage după sine și dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar. Unirea cu România a deschis noi perspective învățământului românesc.
Integrarea în România are ca efect transformări spectaculoase privind învățământul. Prin legea din 1924 se trece la învățământul obligatoriu de 7 clase. Pentru că erau foarte mulți neștiutori de carte, între anii 1925 și 1929 s-au organizat, în fiecare an școlar, cursuri pentru adulți.
După ce a funcționat trei ani în Lăpușnicu Mare, învățătorul Novac Găvan a venit în anul 1925 la școala din Bănia. Întreaga viață și activitate a acestui om este legată de școală. Va fi învățător și director până în anul 1951, la pensionare.
Și astăzi, după aproape 60 de ani, imaginea dascălului autoritar și bun pedagog este prezentă în amintirea celor care i-au fost elevi. Avea un talent deosebit pentru pictură. Pentru că banii erau puțini, executa picturi la comandă, făcând copii după pânze celebre. „Nu i-a fost niciodată rușine să lucreze” – ne spune fiica sa, Eugenia Eftescu. În vacanță a lucrat chiar la pădure „la rol” pentru a aduna bani să construiască copiilor case. Conversiunea l-a făcut să piardă tot ce adunase. Moartea soției a fost încă o lovitură grea. Materialele adunate s-au risipit, iar sănătatea i s-a șubrezit. Mobilizat pe front în anul 1942, se va întoarce bolnav de plămâni, fiind în cele din urmă pensionat.
În anul 1929, din inițiativa sa, se va înființa corul din Bănia.
Prin mărirea duratei de școlarizare de la 4 clase la 7 clase, școala devenise neîncăpătoare și nefuncțională. Astfel, între anii 1926-1927 se construiesc încă două săli de clasă la Bănia. Aceste săli au fost construite de către comună, fără niciun ajutor de la stat.
Războiul a avut repercusiuni multiple atât în plan economic, cât și în plan social. Acestea sunt vizibile inclusiv în situația școlară pe anul 1944-1945, când, din cei 164 de elevi înscriși, 57 sunt declarați repetenți. Cu siguranță, acești elevi, care reprezentau o treime din totalul celor înscriși, nu au frecventat școala, fiind perioada războiului. Imediat după război, situația școlară se redresează.
În anul 1948, prin reforma învățământului, se trece din nou la sistemul cu 4 clase primare. Astfel, în anul școlar 1948/1949 la școala din Bănia erau înscriși 116 elevi.
În anul 1957 școala din Bănia a devenit Școală Elementară de 7 ani. Întrucât spațiul școlii era prea mic, s-a trecut la construirea altor săli de clasă. Școala veche a fost amenajată ca și Cămin cultural, iar toate sălile de clasă au fost grupate, fără a exista însă un coridor de protecție spre curte. Acest coridor s-a construit în anul 1969.
În anul școlar 1964-1965 s-a trecut la învățământul general de 8 ani. Cei născuți în anul 1950 au fost prima promoție de absolvenți ai clasei a VIII-a.
Directiva de generalizare a învățământului de 9 și 10 ani în mediul rural se pune în aplicare și la Bănia. Astfel, în anul școlar 1972/1973 va funcționa clasa a IX-a, iar în anul școlar 1973/1974 și clasa a X-a. Se va renunța apoi la această idee, pentru că școlile din mediul rural nu erau dotate în niciun fel pentru așa ceva.
Începând din anul 1980, pentru o perioadă de 9 ani, director al școlii a fost profesorul Nicolae Andrei. În această perioadă s-a construit noul local al școlii. Săpăturile pentru fundație au început încă în toamna anului 1979, iar dascălii erau prezenți, având fiecare de săpat câte 3 metri de șanț, de 1,20 metri adâncime și 0,80 metri lățime, spre a fi exemplu pentru ceilalți cetățeni. Devizul pentru întreaga construcție a școlii era calculat în 1979 la 1.230.000 lei. În anul 1985 acest deviz s-a recalculat, ajungându-se la valoarea de 1.523.700 lei.
La început, școala era prevăzută cu parter plus două nivele, ceea ce era neconvenabil și nefuncțional. Apoi s-a extins proiectul, renunțându-se la ultimul nivel.
Întrucât grădinița nu era cuprinsă în acest proiect (făcut în birou după un anumit standard), cadrele didactice au mers prin sat și au adunat bani de la cetățeni pentru a se extinde iarăși construcția. Nu ne-am așteptat să găsim atâta înțelegere de la oameni. Chiar și bătrâni care nu aveau copii contribuiau cu bani pentru școală. Timp de 9 ani cât a durat construcția școlii a fost un adevărat calvar pentru tânărul director și pentru celelalte cadre didactice, întrucât școala s-a construit în cea mai mare parte prin muncă voluntară. Chiar și duminica, câte doi dascăli, împreună cu părinții de la clasele respective, precum și un reprezentant al primăriei, erau prezenți la lucru. Va fi incredibil pentru posteritate că dascălii: Nicolae Andrei, Iancu Cleșnescu, Dumitru Borchescu, Gheorghe Pirtea, au tăiat cu drujba și au tras cu caii din pădure gorunii pentru a pardosi parterul școlii. Și tot incredibil este faptul că dascălii școlii din Bănia, femei și bărbați, au turnat cu ciment coridoarele școlii, pentru a putea intra în toamna lui 1989 în școala nouă.
În vara lui 1989, școala a fost dotată cu mobilier pentru grădiniță și pentru ciclul primar.
S-au continuat lucrările la etaj și, pe măsură ce sălile de clasă au fost pardosite, au intrat în școala nouă și clasele V-VIII.
Din toamna lui 1989 și până în 2006, director al școlii a fost iarăși profesorul Iancu Cleșnescu. Cei mai „longevivi” directori ai acestei școli, Novac Găvan și Iancu Cleșnescu, au condus fiecare câte 23 de ani destinele învățământului din Bănia.
Școala din Bănia este una dintre cele mai mari clădiri din Almăj.
Începând din anul 2006, director al Școlii cu clasele I-VIII Bănia este institutorul Popistaș Adrian Pavel.
Școala veche a fost demolată în anul 2001 și în locul ei s-a amenajat parcul din fața școlii, schimbând total aspectul centrului civic al comunei.
În anul 2006, Școala din Bănia a beneficiat de investiții importante și a fost dotată cu încălzire centrală. În luna februarie 2007, clasele gimnaziale au fost dotate cu mobilier nou, prin grija Inspectoratului Școlar.
